Bazele chimiei

Bazele chimiei

Marime: 12 kb
Descarcari: 17

Bazele chimiei Acetea erau cunoscute drept cele patru elemente şi teoria a provocat o considerabilă confuzie timp de mai mult de secole. De exemplu, dacă o substanţă se transforma când era încălzită la foc, se credea că o parte din foc se combinase cu substanţa. Însă în 1661, termenul de element a căpătatun nou înţeles. Omul de ştiinţă irlandez Robert Boyle şi-a dat seama că existau multe substanţe simple care se putea combina formând o materie mai complexă. Boyle a spus că aceste substanţe simple sunt elemente – pietrele de temelie ale naturii – şi le-a definit ca fiind substanţe care nu pot fi descompuse în forme mai simle prin procese chimice. Bazele chimiei Teoria lui Boyle a determinat alţi oameni de ştiinţă să caute elemente. În decursul a 100 de ani, s-au indentificat 27 de elemente şi chimişii se aflau pe calea cea bună pentru înţelegerea diferitelor tipuri de reacţii chimice. Cel mai important dintre primii chimişti a fost probabil francezul Antoine Lavoiser. El a descoperit că substanţele devin mai grele când sunt arse şi a fost convins că, datorită acestui fapt, ele trebuie să se combine chimic cu ceva din aer . În anul 1774, chimistul englez Joseph Prietsley a descoperit oxigenul şi Lavoisier şi-a dat seama că acesta era gazul din aer care se combina cu substanţele care ardeau. Pentru munca sa de pionierat în explicarea reacţiilor chimice elementare, Lavoisier a devenit cunoscut ca Părintele chimiei moderne. Bazele chimiei În anii 1800, era deja evident că multe elemente aveau proprietăţi similare, de aceea chimiştii au început să le împartă în grupe. Se ştia că elementele constau din atomi şi că atomii diferitelor elemente au greutăţi diferite. Astfel, o cale evidentă de a clasifica elementele era de a le aranja în funcţie de masa lor atomică. În 1863, chimistul englez John Newlands a arătat că, dacă unele elemente erau aranjate în acest fel, la intervale regulate apăreau substanţele cu proprietăţi similare. De exemplu, cel de-al treilea element (litiu) aveau proprietăţi similare cu ale celui de-al 11-lea element (sodiul) şi cu ale celui de-al 19-lea element (potasiul). Bazele chimiei De fapt, proprietăţile multor elemente păreau să se repetecu opt elemente mai încolo. De aceea Newlands a conceput un tabel al elementelor, format din şapte coloane, în ordinea crescătoare a maselor lor atomice. Acesta însemna că fiecare al optulea element forma o grupă. Totuşi, acest aranjament simplu nu era bun pentru toate elementele cunoscute în acea vreme şi munca lui Newlands nu a avut parte de recunoaşterea meritată din partea oamenilor de ştiinţă din vremea lui. Pasul decisiv în clasificarea elementelor s-a făcut în anul 1869, când chimistul rus Dimitri Mendeleev a publicat un nou tabel. Ca şi alţii dinaintea lui, Mendeleev a arnjat elementele în ordinea maselor lor atomice. El le-a pus în şiruri de lungimi variate, asfel încât elemenetele cu proprietăţi similare apăreau toate în acelaşi şir. Dar tabelul lui Mendeleev avea o trăsătură nouă importantă. Pentru a se asiguracă unele elemenete apăreau în coloanele cele mai potrivite, el a lăsat pe alocuri goluri în tabel. Apoi a prezis că aceste goluri corespund unor elemente care urmau să fie descoperite. Şi văzând care din elemente cunoscute apăreau în acelaşi coloane, Mendeleev a putut să prezică proprietăţile pe care le vor avea elemenetele care lipseau.

DESCARCA