Comunicarea intragrupala

Comunicarea intragrupala

Marime: 8 kb
Descarcari: 207

Referat despre Comunicarea intragrupala În alegerea membrilor grupului MP au existat nişte criterii de selecţie deci pornim de la premisa că pot face faţă oricăror sarcini sau provocări pe care le-ar putea ridica acest masterat. Se pune însă întrebarea: cum funcţionează ei ca grup? Studiile arată că o echipă alcătuită numai din oameni străluciţi nu este cea mai bună echipă. Conform studiului lui Belbin (1981), pentru a alcătui o echipă bună este necesară asigurarea a opt roluri: preşedintele, formatorul, producătorul, monitorul-evaluatorul, investigatorul resurselor, muncitorul (sau omul) companiei, coechipierul, vătaful. Rolul în echipă , conform doctorului Meredith Belbin, reprezintă, o tendinţă de a te purta, colabora şi relaţiona cu ceialalţi într-un mod specific. Rolurile Belbin în echipă descriu un model de purtare care caracterizează comportamentul unei persoane raportat la altele astfel încăt să se faciliteze progresul echipei. Eficienţa unei echipe depinde nu numai de performanţa individuală a membrilor săi , ci şi de calitatea interacţiunii dintre aceştia. Valoarea teoriei lui Belbin constă tocmai în a permite unui individ sau unei echipe să se cunoască mai bine şi să se adapteze astfel cerinţelor mediului extern. Rolurile identificate de Belbin în cadrul unei echipe, ca urmare a unui studiu care s-a întins pe perioada a nouă ani, se împart în trei categorii: Roluri orientate spre acţiune: Formator, Muncitor, Vătaf. Roluri orientate spre persoane: Preşedinte, Coechipier, Investigator de resurse. Roluri cerebrale : Creatorul, Monitor-evaluatorul, Producătorul. Preşedintele. Este o persoană care prezidează echipa şi-i coordonează eforturile. El trebuie să fie disciplinat, orientat şi echilibrat; un bun evaluator al oamenilor şi al activităţilor; un om care este eficient prin capacitatea de a sesiza disponibilităţile persoanelor şi oportunităţile de valorificare a lor. Formatorul. Este lider în raport cu sarcina grupului. Este mobilizat, perseverent şi dominant. În absenţa preşedintelui îi preia rolul. Forţa sa se află în pasiunea sa pentru sarcină, dar el poate fi prea receptiv, iritabil şi neliniştit. Este nevoie de el ca stimulent al acţiunii celorlalţi. Producătorul. Spre deosebire de “formator”, “producătorul” este introvertit, dar dominant intelectual. El este sursa ideilor şi propunerilor originale, fiind cel mai imaginativ şi cel mai inteligent membru din echipă. El poate, totuşi să fie neatent la detalii şi poate fi intolerant la critică. El are nevoie să fie îndemnat şi stimulat pentru a nu întrerupe legăturile cu grupul. Monitorul-evaluatorul. Este şi el inteligent dar are o inteligenţă analitică, mai curând decât creativă. Contribuţia lui este disecarea atentă a ideilor şi abilitatea de a urmări cursul unei argumentări. El este adesea mai puţin implicat decât alţii, retras, dar necesar în rolul de controlor de calitate. Este o persoană demnă de încredere, pe care te poţi bizui, dar poate fi rece în relaţiile cu alţii. Investigatorul resurselor. Acesta este un membru popular al echipei, extravertit, sociabil şi relaxat. Este cel care poate face noi relaţii, propune idei şi direcţii de dezvoltare pentru grup, fiind totodată responsabilul cu valorificarea rezultatelor (cu “vânzările”), diplomatul şi omul relaţiilor. El nu este un original şi nici un conducător şi de aceea echipa trebuie să-i capteze contribuţiile. Muncitorul (sau omul) companiei. Lucrătorul companiei este organizatorul practic. El este cel care transformă ideile în sarcini monitorizabile. Planurile, organigramele sunt lucruri care-i aparţin. Metodic, demn de încredere şi eficient, nu se entuziasmează. El nu conduce, mai curând administrează. Coechipierul. Este omul “de echipă” este liantul ei. Este susţinătorul altora, ştie să-i asculte, să-i încurajeze. Armonizează şi înţelege. Plăcut şi popular dar necompetitiv, este omul pe care nu-l observi când este acolo, dar căruia îi sesizezi lipsa.

DESCARCA