Conditia Umana - eseu

Conditia Umana - eseu

Marime: 15 kb
Descarcari: 19

D. D. Roşca, în lucrarea sa „ Oameni şi climate “, ne oferă o definiţie, dacă pot spune aşa, avertizând că, prin condiţie umană trebuie să înţelegem „ nu numai condiţia unei fiinţe economice şi politice care luptă alături de semenii săi pentru libertatea sa socială şi politică şi pentru apărarea demnităţii sale, ci înţelegem mai cu seamă condiţia omului fiinţă spirituală, creator de valori spirituale şi capabil să transmită cu ajutorul acestora realitatea ce-l priveşte, s-o umanizeze,…”. Aşadar, majoritatea lucrărilor şi a teoriilor filozofice încearcă elucidarea şi înţelegerea conceptului de condiţie umană. Acest concept a apărut în momentul în care omul a reuşit să se vadă pe el însuşi şi a realizat că majoritatea lucrurilor se rezumă la acţiunile şi faptele sale. Astfel, în antichitate, la vechii greci acest concept, alături de cele legate de libertate, democraţie, cunoaştere, logică, etc… erau discutate în vestitele pieţe publice numite agora, termen preluat ca un simbol al deschiderii omului spre cugetare şi filozofie. Deci pentru a defini, sau mai bine spus pentru a înţelege conceptul de condiţie umană trebuie să ne înţelegem şi să ne vedem pe noi, dincolo de relaţionarea pe care o avem în societate. OMUL – conform filozofiei existenţialiste, ocupă un loc privilegiat în univers. Pragmatismul consideră că omul se află pe câmpul de război al judecăţilor, alegerilor şi deciziilor. O apropiere de universul interior uman o are un reprezentant marcant al filozofiei clasice germane – Immanuel Kant care în lucrarea sa „Critica raţiunii pure” (1781) schimbă optica tradiţională şi porneşte pe o analiză critică a capacităţii de cunoaştere a omului.

DESCARCA