Contractul de transport

Contractul de transport

Marime: 47 kb
Descarcari: 18

Reglementarea legală – cuprinde atât reglementări cu caracter general, cât şi reglementări cu caracter special. Reglementările cu caracter general - (Codul civil, Codul comercial), cuprind texte izolate referitoare la transporturi, fiind imperios necesară o coroborare a acestora, ele reprezentând dreptul comun în materie. O altă reglementare cu caracter general este şi Ordonanţa Guvernului nr.19 din 18.08.1997 privind transporturile. Reglementările cu caracter special – principalele acte normative adoptate în vederea aplicării diferitelor categorii şi feluri de transport, precum şi instituţiilor care aparţin fiecărui domeniu. a) Dispoziţiile care reglementează activitatea de transport feroviar intern şi internaţional: - OG nr.41/1997 privind Regulamentul de transport pe căile ferate din România. - Ordinul MT nr.746/1998 pentru aprobarea normelor uniforme pentru aplicarea Regulamentului de transport CFR. - OG nr.12/1998 privind transporturile pe CFR şi reorganizarea SNFR. - Convenţia de la Berna privind transporturile feroviare intarnaţionale - COTIF. - Legea nr.100/1996 pentru aderarea României la Acordul European privind marile linii internaţionale de cale ferată - AGC. - Legea nr.27/1992 pentru ratificarea “Protocolului 1990” referitor la modificarea convenţiei cu privire la transporturile internaţionale. - Convenţia internaţională privind transportul mărfurilor pe calea ferată – CIM. b) Acte normative care reglementează activitatea de transport rutier intern şi internaţional: - OG nr.44/1997 privind transporturile rutiere. - Convenţia de la Geneva referitoare la transportul internaţional de mărfuri pe şosele – CMR. - Convenţia vamală relativă la transportul internaţional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor TIR de la Geneva. c) Acte normative care reglementează transportul aerian şi maritim: - OG nr.29/1997 privind codul aerian. - OG nr. 42/1997 privind navigaţia civilă. - Convenţia de la Montreal pentru unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian internaţional. - Convenţia Naţiunilor Unite pentru transportul de mărfuri pe mare. - Regulile INCOTERMS ale Camerei Internaţionale de Comerţ. Natura juridică – literatura de specialitate limitează definiţia contractului de transport la activitatea de deplasare de mărfuri sau bagaje, în timp ce prevederile Codului comercial (art.413 alin.1) dau acestei noţiuni un sens mai complex, care scoate în evidenţă particularităţile contractului de transport, şi anume natura consensuală şi autonomă a acestuia, precum şi profesionalitatea activităţii cărăuşului. Contractul de transport ar putea fi calificat ca o convenţie de prestări servicii ( calitatea transportatorului de prestator de servicii, cărăuşul îndeplineşte obligaţiile contractuale “pe propriul său risc” răspunderea fiindu-i antrenată numai în măsura în care nu intervine un fapt exonerator de răspundere). Un alt argument ar fi caracterul oneros al activităţii desfăşurate, aceste prestaţii fiind în general remunerate. Alături acestor argumente se adaugă şi natura în genere consensuală a contractului de prestări servicii, şi implicit a contractului de transport, care iau naştere prin schimb de ofertă şi acceptare. CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI COMERCIAL DE TRANSPORT Caracterele juridice generale ale contractului de transport - contractul de transport prezintă anumite caractere juridice generale care, sunt particularizate activităţii cărăuşului (transport de pasageri, mărfuri sau bagaje), cât şi a specificităţii mijloacelor de transport folosite (feroviare, rutiere, aerian, pe apă). 1. Este un contract bilateral sau sinalagmatic, ceea ce denotă că obligaţiile expeditorului şi cărăuşului sunt independente şi reciproce, fiecare avându-şi cauza juridică în cealaltă; cărăuşul se obligă să transporte dintr-un loc de pornire la cel de destinaţie mărfurile sau pasagerii, iar expeditorul are obligaţia de a plăti preţul transportului.

DESCARCA