Dan capitan de plai rezumat

Dan capitan de plai rezumat

Marime: 7 kb
Descarcari: 13

Referat despre Dan capitan de plai rezumat Poemul „Dan, căpitan de plai” scris de Vasile Alecsandri a fost publicat în 1875 în revista „Convorbiri literare”. Acesta evocă o figură legendară, neatestată istoric, a secolului XV-lea. Despre Dan se ştie că a fost oştean a lui Ştefan cel Mare, fiind un erou care apără hotarele şi după moartea domnitorului. Personajul apare într-un cântec popular, în care îi sunt evidenţiate faptele eroice, de unde se inspiră şi autorul care, folosind câteva versuri populare – moto al poemului – concentrează patriotismul şi vitejia lui Dan. Creaţia literară este alcătuită din şapte tablouri şi un moto, la care Alecsandri menţionează că este un fragment dintr-un cântec popular. „Dan, căpitan de plai” este o operă epică, deoarece autorul îşi exprimă gândurile şi sentimentele în mod direct, prin intermediul faptelor şi al personajelor, respectându-se ordinea firească a momentelor subiectului. Primul tablou îl prezintă pe „bătrânul Dan”, vestit „căpitan de plai”, trăind ca „şoimul singuratic”. Deşi erou al vechilor timpuri el continua să-şi apere ţara cu mândrie. „ Deci îi plăcea să-nfrunte cu dalba-i vitejie Pe cei care prin lume purtau bici de urgie, Şi mult iubea când ţara stiga: La luptă, Dane! Să vânture ca pleava oştirile duşmane.„ Tabloul al II-lea cuprinde intriga acţiunii. Dan trăieşte în perfectă comunicare cu natura, ajungând să înţeleagă glasul acesteia. Patriotismul eroului îi redă puterea din tinereţe şi după ce se roagă lui Dumnezeu, pleacă la luptă. „ Bătrânul Dan desprinde un paloş vechi din cui, Şi paloşul luceşte voios în mâna lui. Bătrânul Dan pe sânu-i apasă a lui mână Şi simte că tot bate o inimă română. „ Desfăşurarea acţiunii este cuprinsă în tablourile III-IV. Aici facem cunoştinţă cu un alt erou, Ursan şi fiica sa, Fulga. Acesta era răsplătit de marele domnitor Ştefan cel Mare, în urma faptelor sale de vitejie cu pământuri întinse pe care le păzea. Cei doi eroi pleacă la luptă, dar Ursan este rănit. Dan nu-l părăseşte, dar viteaza sa fiică îl ia de pe câmpul de bătălie, iar arcaşii lui Orhei pun tătarii pe fugă. „Om aspru care doarme culcat pe-un buzdugan, Ursan, pletos ca zimbrul, cu pieptul gros şi lat, Cu braţul de bărbat, cu pumnul apăsat, E scurt la grai, năprasnic, la chip întunecos. „ „Voinicul e viteaza copilă-a lui Ursan. Ea intră-n herghelie cu pasul îndrăzneţ Şi merge drept la murgul sălbatic şi răzleţ. „ Tabloul al III-lea constituie confruntarea dintre Dan, luat prizonier şi hanul tătarilor, Ghirai. Acesta simţindu-se umilit doreşte răzbunare şi cere să-i fie adus sub cort, „Dan bătrânul”. Acesta cuprins în lanţuri răspunde cu mândrie la o întrebare ameninţătoare a duşmanului. Impresionat de atitudinea eroului şi de trecutul său vitejesc, îi propune să se lepede de legea sa pentru a fi iertat. Acesta refuză, iar dorinţa sa, înainte de a muri, este de a-şi vedea pământul. Hanul tătar accepta, iar la întoarcerea pe pământul natal, Dan este cuprins de sentimentul de dragoste faţă de ţară. La întoarcerea în cortul hanului, Dan moare, iar la sfârşit Ghirai aduce un elogiu calităţilor eroului român: „O ! Dan viteaz, ferice ca tine care pere, Având o viaţă verde în timpul tinereţii ! ... Şi albă ca zăpada în iarna bătrâneţii !... „

DESCARCA