Evolutia istorica si institutionala a sistemu

Evolutia istorica si institutionala a sistemu

Marime: 36 kb
Descarcari: 17

Evolutia istorica si institutionala a sistemului Spectrul Germaniei naziste planează încă la sfârşitul anilor ’40. Germania nazistă dorise să integreze Europa sub cucerirea sa; este necesară integrarea Germaniei în Europa pentru a evita orice nouă cucerire. Mai mult, trebuie exorcizat spectrul războaielor care inundaseră lumea având ca sursă conflictele intereuropene, în primul rând antagonismul franco-german. Iată de ce primul nucleu al noiii Europe se constituie prin cuplul franco-german.Deşi problema este arzătoare şi urgentă, edificarea primei Europe nu găseşte decât puţini zidari şi puţin ciment. Federalismul european fusese întotdeauna o idee lipsită de consistenţă. La începutul secolului, Naţionalismul şi Inernaţionalismul se amplificaseră şi, atât separat cât şi împreună, înabuşiseră prea fragila idee de federaţie europeană. Schimbări de identitate Noua conştiinţă europeană nu este nouă în sensul unui nou tablou sau noilor filosofi. Ea este legată de dezvoltarea unui nou curs al istoriei, care avea să se dezvăluie progresiv conştiinţelor în anii ’60-’80. S-a produs mai întâi o dezagregare rapidă a antagonismului secular dintr Franţa şi Germania care, prin trei războaie succesive, întreţinuse duşmănii în aparenţă de nestins. O dezintegrare a şovinismelor naţionale se manifestă evident în anii ’60-’80, şi apar chiar simpatii între francezi şi germani. Evolutia istorica si institutionala a sistemului Un sondaj SOFRES indică faptul că 22% dintre francezi ii simpatizau pe germani în 1974 şi 57% în 1984. Din duşmani „ereditari”, germanii s-au transformat în vecini, apoi în parteneri. Desigur, mai există antipatii, indiferenţe ce apar în paralel cu simpatiile, şi nu se poate vorbi despre fratenitate. Dar s-a intamplat ceva colosal, dacă ne gândim la agresivitatea fantastică din anii 1914-1918 şi 1939-1945: vulcanii hiperşovini şi naţionalişti din europa de vest sunt acum adormiţi. De ce? Mai întâi, pentru că Europa s-a instalat în noile condiţii geo-strategice determinate de cel de- al doilea război mondial . Consecinţa a fost dispariţia ameninţărilor intereuropene şi creşterea ameninţărilor extraeuropene. Stingerea vulcanilor Fără a-şi pierde identitatea, naţiunile europene au cunoscut echivalentul unei reorganizări cromozomice sub influenţa, mai întâi, a războiului (mai ales in cazul marilor învinşi), apoi a evoluţiilor de după război, începând cu formidabila dezvoltare socio-economică. Franţa abandonează maltusianismul economic ce o caracteriza de mai multe decenii pentru a se lansa în extinderea pe piaţa mondială. Gaullismul, ce părea a fi o paranteză de război, revine pentru a structura o nouă Republică în 1958. Evolutia istorica si institutionala a sistemului În aparenţă, el pare a izola Franţa de procesul comun prin producerea armei nucleare şi refuzul oricărei supra-naţionalităţi, dar de gaulle este cel care a pecetluit solemn reconcilierea franco-germană, sub conducerea lui s-a intensificat dezvoltarea economică prin care Franţa s-a inserat în procesul comun şi, tot sub el, Franţa s-a pacificat definitiv renunţând la Algeria, iar deimperializându-se, a reintrat definitiv în noul circuit european. Anglia , ce pare a fi ţara care s-a schimbat cel mai puţin, a evoluat în natura insularităţii ei, devenite dependente şi nu superioare ca înainte, iar magnetismul continentului a sfârşit prin a domina magnetismul Commonwealth-ului. Evolutia istorica si institutionala a sistemului Italia iese din fascism metamorfozându-se într-o efrvescenţă de cercetare, curiozotate, vitalitate şi prospeţime istorică specifică Renaşterii. În sfarşit, Spania şi Portugalia, odată eliberate de dictatură, se transformă atât de rapid şi de profund, încât aspiră să reintre în sânul acestei Europe căreia îi intorceau spatele. Toate aceste mutaţii intensifică o comunitate a proceselor. Desigur, fiecare naţiune îşi realizează noua dezvoltare economică potrivit unui cocktail specific, în care dozajul variază între injoncţiunea statului şi economia de piaţă. Totul contribuie deci la pacificarea şi sincronizarea proceselor intereuropene. Axa naţională s-a deplasat radical din domeniul militar în cel economic. Totul se petrece ca şi cum noile condiţii ar fi înlăturat obstacolele esenţiale din calea constituirii unei unităţi federative europene. Dar dacă factorii negativi se atenuează considerabil, forţele pozitive lipsesc încă.

DESCARCA