Evolutie sau creatie

Evolutie sau creatie

Marime: 35 kb
Descarcari: 14

Evoluţie sau creaţie? Orice lucru, fiinţă, popor, neam are propria origine care a evoluat( din ce?,de unde?când?) sau a fost creat printr-un miracol, de o putere supranaturală. Biologia desigur trebuie să discute originea vieţii şi a diferitelor tipuri de organisme. Un curs politic ar trebui să includă o discuţie despre originea naţiunii respective şi structurii ei juridice, a legilor,etc. Şi aşa mai departe... Iată în continuare câteva raţionamente pentru care studiul originilor este foarte important: Raţiunea ştiinţifică(se bazează pe raţionamentul cauză-efect) 1. Ştiinţa (''cunoaşterea'') trebuie să caute să răspundă la întrebarea ''CE?'' şi la întrebarea ''DE UNDE?''. 2. Ştiinţa se bazează pe raţionamentul cauză-efect. Prin urmare, este imposibil ca atunci când cineva leagă efectele de cauzele lor imediate, apoi cauzele acesteia de cauzele lor, să nu fie confruntat în cele din urmă cu întrebarea referitoare la Cauza Primară. 3. O cunoaştere a legilor şi proceselor naturale, fără o înţelegere cel puţin a problemelor legte de originile lor, duce la diminuarea importanţei descoperirii şi a înţelegerii unor noi principii ştiinţifice. Raţiunea sociologică(ştiinţa are nenumărate implicaţii şi aplicaţii sociale) 1. Gasirea soluţiilor la problemele sociale cere o înţelegere reală şi profundă a originii proceselor fizice care le afectează. 2. Aşa-numitele ştiinţe sociale necesită ele însele o înţelegere a originii entităţilor sociologice de care se ocupă. 3. Mediul gândirii politice este intr-o permanentă schimbare. Instruirea sociologică care accentuează numai excentrităţile curente ale activismului sau ale teoriei sociale, fără un fundament în istorie, îi va deveni inutilă studentului în momentul în care apare o noua interpretare la modă. Raţionamentul personal Fiecare om are nevoie mai mult sau mai puţin de un sentiment al propriei identităţi şi al ţelurilor personale, şi lucrul acesta este imposibil fără o anume idee despre originea sa. Ceea ce va ajunge omul să creadă despre originea sa, va condiţiona în mod inevitabil ceea ce va crede el despre destinul său. Lipsa unei înţelegeri ştiinţifice sănătoase a originilor şi a sensurilor printre tinerii moderni i-a împins pe aceştia să caute ajutor în soluţii antistiinţifice, cum ar fi droguriile cu efect de ''lărgire a orizontului mintal'', vrăjitoria, astrologia şi altele ca acestea. Adevărata sănătate mintală, pe care profesorii o doresc elevilor lor, cere o filosofie a vieţii solidă şi satisfăcătoare, şi aceasta la rândul ei, cere cu siguranţă un concept al originii personale şi a viitorului satisfăcător din punct de vedere intelectual. Creaţia nu poate fi dovedită Creaţia nu are loc acum, cel puţin în măsura în care lucrul acesta nu se poate observa.Prin urmare daca ea a avut loc, a avut loc cândva în trecut.Este imposibil să pui la cale un experiment ştiinţific prin care să descrii procesul creaţiei, sau chiar numai să evaluezi dacă un astfel de proces poate avea loc. Creatorul nu creează după capriciul unui savant. Evoluţia nu poate fi dovedită Dacă evoluţia nu are loc astăzi, ea operează prea încet ca să poată fi măsurată, de aceea ea este în afara domeniului ştiinţei empirice.Se presupune ca evoluţia unui organism de ordin inferior într-unul de ordin superior ar necesita milioane de ani,însă nu se dispune încă nici o echipă de observatori ştiinţifici în stare să facă măsurătorile unui astfel de experiment. Chiar dacă savanţii moderni vor reuşi realmente să realizeze vreodată crearea vieţii din neviaţă, sau a unor specii superioare din specii inferioare, aceasta nu ar dovedi în nici un chip că asemenea schimbări au avut vreodată loc, şi nici că ar fi putut avea loc în trecut prin procese naturale întâmplătoare. Cele două modele ale originilor A.Modelul evoluţionist Sistemul evoluţionist încearcă să explice originea, dezvoltarea şi semnificaţia tuturor lucrurilor în termenii legilor naturale şi ai proceselor naturale care operează astăzi aşa cum au făcut-o în trecut. Nu sunt permise nici un fel de procese din afară, care ar pretinde activitatea specială a unui agent extern, sau a unui Creator. Universul, în toate aspectele sale, evoluează prin sine însuşi spre nivele superioare de organizare(de la particule la oameni) cu ajutorul sau prin mijlocirea proprietăţilor înnăscute. ''Evoluţia cuprinde toate stadiile dezvoltării universului: dezvoltările cosmice, biologice,umane şi culturale...Viaţa este un produs al evoluţiei vieţii.''ą Astfel, evoluţia presupune un Univers de sine stătător în care legile sale interne dezvoltă totul către nivele mai înalte de organizare. Particulele evoluează în elemente, elementele în substanţe chimice complexe, substanţele chimice complexe în sisteme vii simple, formele simple de viaţă în viaţă complexă şi viaţa animală complexă în Om. În rezumat evoluţia este: 1) naturalistă; 2) de sine stătătoare; 3) lipsită de scop; 4) direcţională; 5) ireversibilă; 6) universală; şi 7) continuă. B.Modelul creaţionist Diametral opus modelului evoluţionist, modelul creaţionist implică un proces de creaţie specială care este: 1) supranaturală; 2) direcţionată din exterior; 3) teleologică (cu scopuri precise); şi 4) încheiată. Ca şi evoluţia, creaţionismul se aplică universal. Şi el este ireversibil din punct de vedere direcţional, dardirecţia lui este în jos, catre nivele de complexitate inferioare, nu în sus, către nivele mai înalte. Creaţia originară a fost perfectă când a fost încheiată şi de atunci încoace ea se află într-un proces de deteriorare. Modelul creaţionist postulează astfel o perioadă de creaţie specială la început,în timpul căreia toate legile şi categoriile fundamentale ale naturii, inclusiv speciile majore aleplantelor şi ale animalelor, şi omul, au fost aduse în fiinţă prin procese speciale creatoare şi de integrare care nu mai operează şi acum. Odată creaţia terminată, aceste procese de creaţie au fost înlocuite de procese de conservare, care au fost concepute de Creator pentru a întreţine şi menţine sistemele de bază pe care le-a creat El. Ca un adaos la conceptul primar al unei creaţii complete urmată de conservare, modelul creaţionist presupune un principiu fundamental al dezintegrării care operează acum (deoarece orice schimbare semnificativă într-o creaţie primară perfectă trebuie să fie în direcţia imperfecţiunii). Evoluţia ca religie Întrucât evoluţia nu a fost demonstrată ştiinţific şi fapt ea nici nu poate fi testată într-o perioadă scurtă de timp eatrebuie acceptată dândui-se crezare. Chiar şi aşa numita microevoluţie, sau variaţie, despre care se presupune că poate fi testată, nu a reuşit să facă dovada unei ''mişcări de la simplu la complex'' şi ca atare a căzut la acest test. Mecanismul evoluţiei, dacă există un astfel de mecanism, continuă să fie ''misterul central''. Mulţi evoluţionişti au făcut mare gălăgie susţinând că creaţionismul este din faşă religios, deoarece el este principiul de bază al ''fundamentalismului'' biblic. Desigur, este adevărat că religiile care au la bază Biblia (indiferent că este vorba despre protestantism, catolicism, iudaism, sau islam), sunt religii monoteiste, ca şi atere sunt inerent creaţioniste. Dar tot atât de adevărat este că religiile care au la bază principii politeiste, panteiste, umaniste sau ateiste, trebuie să aibă la bază o oarecare formă a concepţiei evoluţioniste. Aşa dar, nu numai ateii şi umaniştii cred în evoluţie, ci şi budiştii, confuncianiştii, taoiştii, hinduşii, animiştii, să nu mai vorbim despre marxişti şi nazişti, sau chiar de ''adepţii liberali'' ai credinţelor monoteiste. Cu toate că atât creaţia şi evoluţia au implicaţii religioase, morale şi sociale importante, fiecare din ele poate fi folosită să coreleze şi să prezică date ştiinţifice.Ca rezultat, astăzi sunt mii de oameni de ştiinţă calificaţi şi de reputaţie care au devenit creaţionişti în ciuda faptului că au fost îndoctrinaţi cu evoluţionismul în şcoli şi a faptului că şi în prezent, în cercuri intelectuale organizate sunt confruntaţi cu aceeaşi teorie. Într-un sens foarte real, creaţionismul este mai ştiinţific decât evoluţionismul, care este mult mai religios decât creaţionismul. Avntajele pedagogice ale modelului creaţionist Dintr-o expunere sănătoasă a modelului creaţionist în paralel cu modelul evoluţionist, se vor obţine mari beneficii atât pentru profesori cât şipentru elevi şi studenţi. Este straniu şi supărător faptul că mulţi savanţi şi profesori ...

DESCARCA