Infiintarea uzinelor din Resita

Infiintarea uzinelor din Resita

Marime: 10 kb
Descarcari: 2338

Infiintarea uzinelor din Resita In anul 1719 la Bocşa a fost construit primul cuptor înalt care folosea drept combustibil cărbuni de lemn urmat în 1722 de al doilea.Pentru topirea minereurilor de cupru a fost construit un cuptor înalt în 1718 la Oraviţa şi în 1723 unul la Dognecea. In perioada 1730-1768 uzinele din Bocşa au fost de cîteva ori arendate unor particulari şi apoi reluate în regie proprie de curtea imperială de la Viena unde Maria Tereza, a hotărît ca ele să fie mărite. Hotărîrea nu a putut fi pusă în practică deoarece pădurile din jurul Bocşei erau complet distruse iar căderea de apă a rîului Bîrzava era prea mică pentru a permite acţionarea roţilor hidraulice. In aceste condiţii inginerii şi tehnicienii imperiali au făcut propunerea de a se construi alte uzine metalurgice la Reşiţa. Propunerea fiind acceptată în anul 1769 a început cu ajutorul iobagiilor şi a muncitorilor aduşi de la Oraviţa, Sasca şi Biserica Alba construirea uzinelor de la Reşiţa. Au fost ridicate două furnale, patru ateliere de forje cu cuptoarele respective de încălzire şi două şoproane pentru depozitarea minereului, cărbunilor şi a materialelor finite. Toate aceste construcţii au fost finalizate în anul 1771. Pentru asigurarea personalului muncitor calificat au fost aduşi muncitori calificaţi din Imperiul habsburgic precum şi din Bocşa (şomeri) iar de-a lungul timpului au fost calificaţi diferiţi locuitori din satele româneşti de pe domeniile uzinei. Pentru asigurarea cu cărbuni de lemn uzinele au fost înzestrate cu păduri de curtea de la Viena iar ulterior prin donaţii şi mai ales prin acapararea proprietăţilor ţărăneşti să ajungă în a doua jumătate a sec. al XIX-lea la circa 133168 ha. Una dintre cele mai dificile sarcini pe care le-a avut conducerea uzinelor din Reşiţa a fost problema transportului pentru aprovizionarea cu materii prime mai ales a manganului (cărbune de lemn) . Pădurile din jur epuizîndu-se s-a pus problema aducerii lemnului de la distanţe din ce în ce mai mari. Pentru satisfacerea necesităţiilor uzinei au fost cedate pădurile de pe versantul de vest al munţiilor Semenic cu scopul de a utiliza transportul prin plutire al lemnului pe rîul Bârzava. Lucrările de amenajare au început în anul 1783 şi s-au terminat în primăvara anului 1785. S-au construit trei greble pentru scoaterea buştenilor la Reşiţa, Cîlnic şi Bocşa pentru aprovizionarea celor trei uzine de la Reşiţa ,Dognecea şi Bocşa. Din cauza cheltuielilor mari s-a renunţat la transportul pe apă în anul 1803. Camera imperială a obligat comunele să pună la dispoziţia uzinelor pe timp de 25 de ani în cadrul obligaţiilor de robot 1556 de ţărani cărăuşi. In acest fel începînd cu anul 1812 trei sferturi din locuitorii satelor din jur au fost constrânşi să-şi îndeplinească obligaţiile de robot lucrînd la încărcare-descărcare şi transportul mangalului, minereului de fier şi a fontei în interesul uzinelor Reşiţa. Astfel an de an profitând de condiţiile economice favorabile (minereu de fier la Dognecea si Ocna de Fier, mangal produs în păduri proprii, forţa motrice a apei rîului Bîrzava ) şi exploatând munca iobagiilor si a celorlalţi lucrători, uzinele din Reşiţa şi-au sporit producţia de la 138 de tone în 1778 la 1015 tone în 1814. Reşiţa producea în acea perioada diferite piese turnate din fontă, scule, şine pentru roţi de căruţă,cuie,unelte pentru agricultură ,precum şi material de război: tunuri,ghiulele. Datorită relaţiilor de producţie de tip feudal începînd de la mijlocul sec.XIX activitatea uzinei a început să decadă fiind concurate puternic de marile uzine europene în care s-a produs revoluţia industrială şi în care s-a înlocuit treptat munca iobagiilor cu munca meseriaşilor liberi organizaţi în bresle, forţa hidraulică cu forţa aburului, forjarea fierului cu laminarea. In aceste condiţii după câteva încercări de a vinde uzinele din Reşiţa curtea de la Viena a hotarât mărirea şi modernizarea cu mijloace tehnice noi. Ca urmare între 1840 şi 1848 Reşiţa a reuşit să-şi perfecţioneze turnătoria să înfiinţeze un atelier mecanic, un atelier de pile, un atelier de pudlare şi laminare înzestrat cu motoare cu aburi, precum şi o serie de utilaje necesare pudlării şi laminării fierului. Tot în deceniul al cincilea al sec.XIX se introduce utilizarea cocsului pentru retopirea fontei în cubilouri(1846).In anul1849 lucrările de reconstruire a uzinelor au continuat prin construirea unui nou furnal iar cele două vechi au fost înzestrate cu trei maşini de suflat aerul .Pînă în 1854 au mai fost puse în funcţiune încă două cuptoare cu flacără, două cuptoare cupolă şi un cuptor cu creuzet.Totodată au fost transformate şi modernizate atelierul de cazangerie, atelierul de maşini, tîmplăria pentru modele şi a început instalarea a două linii de laminare, acţionate de maşini cu aburi.

DESCARCA