Institutiile Europei Unite

Institutiile Europei Unite

Marime: 28 kb
Descarcari: 12

"Institutiile Europei Unite" Putem să spunem că ideea de Europă unită a fost lansată de Winston Churchill, care în decembrie 1946 a înfiinţat în Marea Britanie, United Europe Movement. Tot în aceeaşi perioadă Raul Dautry a creat Consiliul Francez pentru Unitatea Europei şi tot în decembrie1946 Henri Brugmans prezida deja Uniunea Europeana a Federaliştilor. "Institutiile Europei Unite" La începutul anului 1947 exista o mişcare Socialistă pentru Statele Unite ale Europei sub preşedenţia lui Bob Edwars. În final toate aceste mişcări şi asociaţi, la iniţiativa contelui Richard de Candenhove-Kalergi au dat naştere Uniuni Parlementare Europene, iar primul preşedinte a fost Georges Bohy. "Institutiile Europei Unite" Primul congres al Europei s-a desfasurat în mai 1948 sub preşedenţia lui Winston Churchill. Congresul a lansat “mesajul europenilor”, un act rezoluţie care a influenţat nemijlocit crearea instituţiilor europene. "Institutiile Europei Unite" În iulie 1948, din iniţiativa guvernelor francez si belgian s-a consituit Adunarea Consultativă Europeană, constituită din reperzentanţi ai Parlamentelor naţionale.La costituirea Adunarii Consultative Europene au existat divergenţe între Franţa Belgia de o parte şi Anglia de ceallata parte. Faţă de ideea franco-belgiană, care pleda pentru o adunare desemnată de parlamentele naţionale şi investită cu autoritate, Anglia vedea in aceasta o ”comisie de studiu” atent controlată. Rezultatul compromisului acestor idei a fost ca Consiliului Europei să fie constitui din doua institutii: -Adunarea Consultativă, compusă din “reprezentanţii fiecărei ţări membre”. -Comitetul de miniştri (al Afacerilor externe), organism al reprezentanţilor guvernelor, împuternicit cu luarea deciziilor. Tratatul Constitutiv al Consiliului Europei a fost semnat la 5 mai 1949 de 10 ţări: Franţa, Marea Britanie, Danemarca, Irlanda, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Novergia şi Suedia. La sfarsitul celui de al doilea razboi mondial situatia economica a Europei era dezastruoasa. Prin planul Marshall SUA a intervenit decisiv, cu un ajutor economic masiv la reconstructia statelor din vestul Europei, profund afectate de razboi. Pentru gestionarea acestui ajutor economic si pentru a crea legaturi economice puternice inte statele europene la 16 aprilie 1948 a fost creata Organizatia Europeana de Cooperare Economica. Dupa o activitate de noua ani in cadrul OECE, formula integrari a devenit foarte atractiva pentru Franta, Italia, Benelux si Germania, care in martie 1957 prin tratatul de la Roma infiinteaza Comunitatea Economica Europeana. Marea Britanie, Austria , Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia si Elvetia folosind o formula de asociere, in ianuarie 1960, prin conventia de la Stockholm creaza Asociatia Europeana a Liberului Schimb. CEE s-a dovedit in timp o institutie viabila si numarul membrilor ei a crescut continuu ingloband in timp si tarile din AELS. 2. Instituţiile 2.1. Consiliul de miniştri Este dificil de realizat o prezentare sintetică a atribuţiilor Consiliului, asta pentru faptul că ele rezultă dintr-o multitudine de dispoziţii dispersate în trei tratate (articolele: 26 C.E.C.A., 145 C.E.E şi 115 C.E.E.A) toate acestea fiind, în esenţă, dispoziţii de trimitere, cât mai ales pentru că evoluţia fundamentală a modelului instituţional între Tratatul de la Paris şi Tratatele da la Roma a constat în deplasarea centrului de greutate al sistemului în favoarea Consiliului al cărui rol auxiliar, a devenit dominat. Încercând totuşi o sistematizare a acestora le reţinem pe următoarele: -se ocupă (in conformitate cu prevederile tratatelor iniţiale) cu coordonarea generală a acţiunilor comunitare cu acţiunile statelor membre, având în vedere faptul că politicile economice naţionale nu sunt de competenţă exclusiv naţională; -în economia Tratatului de la Maarstricht cooperarea tinde să îmbrace şi un caracter politic, vorbindu-se, din ce în ce mai insistent, despre realizarea Uniunii europene, uniune care întruchipează trecerea de la stadiul economic către cel politic; Al doilea mare grup de atributii ale Consiliului vizeaza aspectul competenţei normative de principiu si anume: -Consiliul este veritabilul suprem legislativ comunitar (iar nu Parlamentul, aşa cum ar fi posibil să se inţeleagă la prima vedere), cel puţin în spiritul prevederilor tratatelor, elaborând regulamente şi directive; - unele atribuţii, în materie normativă au fost delegate de către Consiliul Europei, prin procedura delegării de putere, procedură acceptată prin Actul unic european. 2.2 Comisia Europeană Este cel de-al doile organ instituţional comunitar care s-a numit, la origine, “Înalta Autoritate” (în cadrul Tratului C.E.C.A.). Scopul său pricipal este acela de asigura fiecărei Comunităţi – parte a Uniunii europene – identitatea sa proprie. Comisia reprezintă elementul executiv al Uniunii Europene şi este compusă din 20 de memebri care au un statut de independenţă faţă de guvernele naţionale, deşi sunt numiţi de acestea. Comisia funcţionează reunindu-se odată pe săptămână şi ori de câte ori este necesar. Şedinţele Comisiei nu sunt publice. Tratatele comnitare atribuie Comisiei ca rol principal acela de a exprima interesul comunitar şi de asigura realizarea acestui interes. Comisia are şi un important rol politic, ea fiind răspunzătoarem din acest punct de vedere, în faţa Parlamentului European. Un atribut esenţial ce revine Comisiei, este acela de a controla aplicarea tratatelor comunitare atât de către Consiliu, cât şi de către statele membre. În virtutea acestui atribut Comisia poate să declanşeze anumite proceduri juridice acre au menirea de a stabili dacă, Consiliul ori statele membre îndeplinesc obligaţiile ce le revin din tratate. Comisia dispune, de asemenea, şi de o procedură prin care poate să “urmărească” un stat comunitare care nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce-i revin. Ca organism executiv, Comisia să ocupă de implementarea bugetului comunitar şi de administrarea clauzelor protectoare în tratate şi în legislaţia secundară. Sub aspectul activităţilor pe care le desfăşoară, Comisia nu dispune de liberate deplină, deoarece, potrivit statutului proprium, este obligată să acţioneze numai dacă interesele Comunităţii o cer. Limbile principale de lucru sunt: engleza, franceza şi germana, dar documentele oficiale sunt traduse şi tipărite, în totalitate, în toate cele 11 limbi oficiale (toate limbile statelor membre ale Comunităţilor europene) – daneza, engleza, finlandeza, franceza, germana, greaca, italiana, olandeza, portugheza, spaniola şi suedeza. În domeniul extern, Comisia îndrumă negocierea acordurilor cu ţările terţe, iar în exercitarea mandatelor Consiliul reprezintă Comunităţile. 2.3. Parlamentul European Încă de la început, organizarea prevăzută a se realiza între cele 6 state membre a avut în vedere aspectul reprezentării lor într-o formă reunită la nivelul Comunităţilor europene. Această reprezentare s-a realiza, la început, în cadrul Adunării Comunităţilor, în prezent Parlamentul european fiind organul destinat acestui scop. Parlamentul este singura instuţie căreia i-a sporit considerabil competenţele atât prin modificarea formală a tratatelor institutive cât, mai ales, prin acordurile instituţionale. În prezent Parlamentul european a reuşit să obţină pe lângă competenţe bugetare şi un rol important în materie legislativă şi în materie de relaţii externe.

DESCARCA