Insula serpilor

Insula serpilor

Marime: 15 kb
Descarcari: 1697

Economic, Insula Şerpilor nu a avut în trecut o importanţă deosebită. Ea constituia un masiv calcaros stâncos, o serie de roci marine şi o bună bază de pescuit. Importanţa sa economică a crescut odată cu descoperirea unor importante rezerve de petrol şi gaze naturale în subsolul platoului continental din jurul insulei. Odată cu trecerea timpului a crescut şi importanţa strategico-militară a insulei. După ocuparea ei de către U.R.S.S., în 1948, aici s-a dezvoltat o puternică bază militară, de control naval şi aerian, de apărare antiaeriană şi maritimă, aparţinând acum Ucrainei. În prezent, staţiile de radiolocaţie aflate pe insulă execută cercetarea aeronavală la mare distanţă. Cercetarea spaţiului aerian se poate executa într-un perimetru ce cuprindea Marea Neagra şi Marea Mediterană, până la coastele Libiei. Rezultatele cercetării sunt transmise unui punct de conducere. Tot aici se stochează informaţiile nucleare intercontinentale de pe teritoriul ucrainean. Tot pe insulă sunt amplasate staţii de bruiaj şi ascultare atât a convorbirilor în fonie, cât şi a celor prin cablu. Pe insulă este dislocată o garnizoană militară cu mai multe subunităţi independente, care deservesc un heliodrom, un miniport militar, staţii de radiolocaţie, depozite, instalaţii energetice, un far şi sistemul de pază şi apărare a graniţelor de stat ale Ucrainei. Apărarea bazei militare de pe insulă este realizată de o navă tip fregată, o navă de patrulare şi unul-două submarine. Din datele cunoscute până în prezent, reiese că, în zonă, Ucraina a intensificat activităţile sale militare şi economice. Legendă În legendele mitologice, Insula Şerpilor este menţionată sub denumirea de Leuce (în greaca veche, Alba). Conform legendelor, pe această insulă, Achille - erou al aheilor - ar fi avut un templu şi alte edificii în care locuiau preoţii. Legendele par a fi adevărate, deoarece, în 1823, urmele vestitului templu închinat lui Achille au fost descoperite de căpitanul Kritziky. Edificiul are un diametru foarte mare, este de formă pătrată, fiecare latură având 29,87 m. În partea de est a sanctuarului se afla templul lui Achile. Arhitectura construcţiei şi a altor vestigii din insulă este specifică epocii numită ciclopeană, asemănătoare celor din Thesalia şi Tracia: ziduri formate din blocuri mari de piatră îmbinate fără ciment, iar calcarul din care au fost fasonate conferă construcţiei o culoare albă. Templul lui Achille a fost un monument de artă, judecând după fragmentele descoperite, şi a avut lângă el mai multe camere, pentru funcţiile oracolului, precum şi pentru depozitarea darurilor ce se aduceau eroului. Şi poetul exilat la Tomis, Ovidiu, aminteşte în versurile sale de această insulă, iar Maximus din Tir, în “Discuţii“ arată: “Achile locuieşte într-o insulă drept în faţa Istrului, în Marea Pontică. Acolo se află templul şi altarele lui Achile...“ Ptolomeu, în “Îndreptar geografic“, menţionează: “Insulele situate în vecinătatea Moesiei Inferioare, în acea parte a Pontului pe care am pomenit-o, sunt: Boristene (la gurile Niprului, n.n.):57 grade, 15 minute - 47 grade, 40 minute şi insula lui Achile sau Leuce (“Albă“)“. Gheorghe I.Brătianu, în lucrarea “Marea Neagră de la origini până la cucerirea otomană“, arăta, referitor la prezenţa unor civilizaţii antice pe litoralul Mării Negre (ionieni, milesieni)“/.../ Unul din popasurile cele mai vechi este cel din “insula Albă“, Leuke sau Achilleis, mică stâncă ce se înalţă în plină mare în largul gurilor Dunării, şi se numeşte astăzi Insula Şerpilor. Acest punct de escală al milesienilor era garnisit cu un sanctuar ridicat în cinstea lui Achile Pontarches, protectorul navigaţiei şi al comerţului. /.../ Istoria lor, trasată cu ajutorul numeroaselor inscripţii scoase la lumină de săpături, indică strânse contacte între aceste porturi ale litoralului, care păstrează caracterele principale ale civilizaţiei urbane a Greciei antice şi populaţiei indigene ale hinterland-ului, geţi sau sciţi /.../“ Tot de legendă ţine şi următoarea speculaţie: grecii antici mai numeau această insulă şi Makaron, adică “A fericiţilor“, iar unii lingvişti au tradus “Atlantis“ prin “Fericire“. De aici, asocierea între cele două; în plus, nu departe de ea, arheologii sovietici au descoperit impresionante ruine subacvatice atribuite atlanţilor. Şi să nu uităm, în legătură cu aceste descoperiri, cultura “Hamangia“ de lângă Cernavodă, constând în figurine de lut datând din perioada 5000 - 2900 î.Hr. Istoria statului juridic al Insulei Şerpilor. Din punct de vedere al apartenenţei sale teritoriale, Insula Şerpilor a urmat, de regulă, soarta gurilor Dunării. De aceea, statutul juridic al insulei este strâns legat de cel al stăpânirii braţelor fluviului. În timpul lui Mircea cel Bătrân (la sfârşitul domniei sale), puterea domnitorului s-a întins de-a lungul ambelor maluri ale Dunării, până la gurile acesteia şi pe coastele Mării Negre, inclusiv Insula Şerpilor. Din unele cronici ce redau raporturile lui Ştefan cel Mare cu unele colonii greceşti situate pe coastele Mării Negre, reiese că această parte a mării era “lac moldovenesc“, domnitorul stăpânind şi insula. De foarte multe ori, domnitorul a capturat, în dreptul Insulei Şerpilor, vase ce duceau în robie tineri genovezi şi avuţiile prădate la Caffa.

DESCARCA