John Adams

John Adams

Marime: 114 kb
Descarcari: 374

Cariera de profesor nu-l satisfacea pe Adams, elevi deabia ştiau ABC-ul şi observaseră că profesorul lor era preocupat de alte probleme. Poziţia lui, totuşi, i-a dat posibilitatea să-i cunoască pe intelectualii din Worcester, inclusiv pe James Putnam, un distins jurist. În final Adams decide să facă o carieră în drept şi î-şi face ucenicia cu Putnam. Juristul Adams şi-a început cariera în Braintree scriind testamente şi acte de interes local. Pe 25 octombrie 1764 se căsătoreşte cu Abigail, fiica reverndului William Smith cu care traieşte foate multi ani. Adams şi-a exprimat concepţiile politice când a formulat protestul locuitorilor din Braintree împotriva Legii Timbrului (Stamp Act) care a devenit un model pentru demonstraţii similare în toată Noua Anglie. El a considerat taxa de timbru ca o povară inutilă pe spinarea poporului şi un act neconstituţional. Prin aceste idei a devenit cunoscut în Massachsetts. Braintree la recunoscut ca pe un fruntaş al comuniti şi la ales în comitetul director al localitătii, dar activitatea sa de jurist îl obliga să strea mai mult la Boston drept care a renunţat la amintita funcţie şi s-a mutat la Boston în 1768. Deşi Adams era pregătit pentru a afirma năzuinţa sa de libertate, şi-a menţinut independenţa politică şi şi-a oferit serviciile oricui avea probleme. Cazul cel mai dramatic a apărut în 1770 când el şi Josiah Quincy i-au apărat pe soldaţii britanici acuzaţi de crimă în masacrul de la Boston. Deoarece a preluat acest caz Adams a fost atacat de ziarele patriotice dar în particular a fost felicitat pentru că a câştigat acest caz în favoarea libertăţii. Din mai 1770 Adams a devenit reprezentantul de Boston în legislativ (General Court). În 1771 se decide însă să părăsească viaţa politică dar numai după 16 luni de semiretragere revine la Boston. In mai 1773 radicali l-au ales în Consiliul Guvernatorului (Governor’s Council) fiind implicat în unele manevre patriotice şi s-a bucurat cănd bostonienii au aruncat ceaiul în mare in celebra “Partidă de ceai de la Boston” din 1773. În acest fel a revenit la peteneriatul cu radicalii şi a devenit delegat al primului Congres Continental în 1774. În următorii trei ani la Philadelphia, Adams a forţat congresul să ia măsuri hotărâte care urmau să separe coloniile de Anglia . El a impus cu succes numirea lui George Washington în calite de comandant al forţelor Coloniale şi creearea unei forţe navale care să concureze supremaţia Angliei pe mare. În comitet şi Congres el a pus bazele principiilor de politică externă şi a ajutat la scrierea rezoluţiilor din 10 mai 1776 care declarau America independentă; de asemenea, a apărat Declaraţia de Independenţă în timpul dezbaterilor din Congres. În calitate de preşedinte al Comitetului pentru Război şi Armament timp de un an (1776-1777), Adams a încercat să echipeze armata. Impotant pentru cauza revoluţionară a fost şi corespondenţa extinsă precum şi srierile publicate. Lucrarile sale Novanglus (1774-1775) şi Găndul despre Guvern (1776) subliniau principiile libertăţii şi ordinii pentru Americani. Serviciul diplomatic În 1778, Adams a fost trimis să-l înlocuiască pe Silas Deane, unul din agenţii diplomatici la Paris, pentru negocieri în vederea unei alianţe comerciale şi militare cu Franţa. Înainte ca el să ajungă acolo negociatorii Americani terminaseră negocierile cu succes. Adams s-a întors la Boston unde a fost ales menbru al convenţiei costituţionale din Massachusetts; a formulat cele mai multe articole ale Constituţiei acceptată de Convenţia din 1780. Activitatea lui Adams de reprezentant al statului a fost completă cănd a fost numit ministru plenipotenţial în vederea negocierilor de pace cu Marea Britanie. La Paris în timp ce aştepta începerea negocierilor era e asteptat să fie calm şi insipid, rol nepotrivit cu temperamentul lui nervos şi pasional. Deşi sfătuit fără ocolişuri de toată lumea, Adams i-a enervat pe oficialii francezi amestecăndu-se în probleme de politică şi l-a mâniat şi pe Benjamin Franklin prin comentarii la adresa comportamentului sau. În final dând frâu liber ostilităţilor el s-a retras în Olanda unde s-a asigurat de recunoaşterea independenţei Americii şi a negociat un împrumut şi tratatul de amiciţie şi comerţ.

DESCARCA