Marsul lui Radetzky

Marsul lui Radetzky

Marime: 10 kb
Descarcari: 351

. Întorcându-se acasă din captivitate, după încetarea ostilităţilor, a activat ca ziarist la Viena şi Berlin . Între anii 1923-1931 a lucrat ca reporter la Frankfurter Zeitung şi în această calitate a străbătut Rusia, Cehoslovacia, Albania,Balcanii, călătorind de asemenea mereu în Franţa. Spirit nomad, şi-a adunat materialele acestor peregrinări în volumul Imagini de călătorie : ,, Am lăsat în urmă multe mile- spune el. Viaţa mea, desfăşurată între locul unde m-am născut şi oraşele, ţinuturile, satele pe care le-am străbătut în ultimii zece ani, e mai uşor de măsurat spaţial decât în timp. Drumurile lăsate în urmă sunt anii mei lăsaţi în urmă…". Acest om mărunţel şi subţire, cu înfăţişare banală, a declarat totuşi în altă parte: ,,cea mai mare experienţă a vieţii mele a fost războiul şi prăbuşirea patriei mele, singura pe care am avut-o : monarhia austro-ungară." Joseph Roth ,,burghezul nomad"ca temperament pasional şi alcoolic până la detractare, ce-şi ducea existenţa în hotelurile şi cafenelele din oraşele Europei Centrale şi din Paris a scris romane, despre care Heinrich Boll spunea că ,,găseşti totul în ele: vraja Poloniei, tristeţea Austriei şi melancolia Galiţiei, mlaştinile Volhiniei, incoruptibila rigurozitate a unui raport cezaro-crăiesc". Jalea vieţii sale a fost dorul după o lume pe veci apusă, pe care a văzut-o însă cu un ochi critic, pătrunzător: ,,l-a urmărit mereu amintirea armatei habsburgice, din care a făcut parte şi pe care a zugrăvit-o pierind în plictisul ei propriu, ca şi amintirea bătrânului împărat Franz Joseph, văzut dintr-o perspectivă de basm …Sunt aici nostalgiile unui spirit conservator şi totuşi critic, ce numea cu atâta exactitate Marşul lui Radetzky- o marseieză a conservatorismului". Joseph Roth a murit ca emigrant la Paris, într-un spital pentru săraci, în ziua de 27 mai 1939. A lăsat o operă destul de întinsă- 14 romane, dintre care: Hotel Savoy ( 1923; viaţa după întoarcerea sa din captivitate), Rebeliune (1924- revolta unui invalid de război împotriva statului şi a lui Dumnezeu), Bejenia fără sfârşit (1927-drumul întoarcerii din prizonierat), Zipper şi tatăl său (1928- frământările postbelice în Berlin şi Viena), Iov (1930) Marşul lui Radetzky (1932), cu urmarea sa Grota capucinilor (1938)şi Spovedania unui ucigaş (1936), apoi urmează o serie de nuvele, proză lirică şi eseuri . Deşi expatriat, a iubit Germania până la sfârşit: ,,Nici o altă ţară nu are atâta nevoie de dragoste"- spunea el. Cele mai importante romane ale lui Joseph Roth sunt Iov şi Marşul lui Radetzky Iov reia mitul biblic al lui Iov, pe care îl transpune în existenţa institutorului evreu Mendel Singer, dintr-un sat ucrainian. Plăcerea cu care se citeşte această operă vine din duioşia cu care autorul ei a zugrăvit existenţa patriarhală a lui Mendel Singer, iar cheia romanului este în monologul său funebru la moartea soţiei sale : ,,Totul a murit în jurul nostru, totul s-a uscat şi a putrezit, fiindcă nu mai aveam în noi căldura dragostei ci frigul obişnuinţei". Marşul lui Radetzky , roman extrem de bine construit, străbătut de lirism ca un poem şi totuşi pur epic, ne prezintă peisajul moral al destrămării monarhiei austro-ungare. Roth şi-a conceput romanul, ca un joc de ecouri subtile ale celor mai dureroase realităţi politice şi sociale din îmbătrânita monarhie habsburgică. S-ar putea spune că Marşul lui Radetzky a fost scris la temperatura ,,omului bolnav" , care era imperiul austro-ungar. Iată de ce o adevărată înţelegere a romanului lui Joseph Roth nu este cu putinţă fără a cunoaşte situaţia politică şi socială din împărăţia care sta să se destrame în epoca zugrăvită de autorul său. Roman social şi cronică de familie, construit cu multă măiestrie, străbătut de lirism şi totuşi epic, Marşul lui Radetzky ne prezintă peisajul moral al destrămării monarhiei austro-ungare. Pe fundalul acestui eveniment istoric se desfăşoară sub ochii cititorului destinul familiei Trotta, urmărit de-a lungul a trei generaţii. Eroul principal este Carl Joseph von Trotta, tânăr ofiţer, om cinstit şi cu sentimente frumoase, dar caracter slab. Alături de el apar o serie de personaje aparţinând nobilimii, funcţionărimii de stat, ofiţerimii, straturilor populare, personaje atât de bine prinse şi plastic înfăţişate, încât rămân de neuitat. Întreaga acţiune şi atmosferă a romanului dovedeşte în fapt că prăbuşirea monarhiei austro-ungare este o firească şi inevitabilă necesitate istorică, în ciuda manifestei simpatii a autorului pentru unele personaje ce ţin de însăşi esenţa lumii intrate în crepuscul şi zugrăvite cu multă măiestrie de pana marelui scriitor austriac. Povestind, de-a lungul a trei generaţii, destinul familiei Trotta, autorul împrumută un ton de ironie miloasă care nu exclude de loc conştiinţa faptului istoric. Însăşi expresia ,,eroul de la Solferino"aplicată repetat în decursul naraţiunii, primului baron von Trotta, poartă în sine această ironie, adresată însă nu urmaşului tăranilor sloveni, care refuză legenda ,,eroismului", ci faptului obiectiv, deci realităţii tipice din monarhia habsburgică în vremea împăratului Franz Joseph. Cu atât mai transparentă devine ironia prin gestul sublocotenentului Trotta, nepotul eroului de la Solferino, care ,,salvează"portretul împăratului din bordelul doamnei Horvath, repetând astfel, caricatural, fapta bunicului.

DESCARCA