Modurile de dobandire si de pierdere a cetateniei

Modurile de dobandire si de pierdere a cetateniei

Marime: 262 kb
Descarcari: 467

Pentru dobândirea cetateniei de origine sunt consacrate doua criterii: cetatenia parintilor sau a unuia dintre ei, determinat de lege, jus sanguinis, sistem utilizat în tarile care pastreaza traditia dreptului roman si cetatenia suveranitatii ce se exercita asupra locului de nastere, jus soli, sistem utilizat în tarile anglo-saxone. Primul porneste de la exercitarea suveranitatii asupra persoanei, celalalt supra teritoriului. Fiecare sistem are avantajele si dezavantajele sale. Nici unul din criterii nu are calitatea de a putea fi aplicat în toate cazurile - caci parintii pot fi necunoscuti cu cetatenie necunoscuta, cum locul nasterii poate fi necunoscut, de aici extinderea aplicatiei criteriului prin artificii. Valoarea criteriului jus sangvinius este clara: succedarea drepturilor materiale si culturale - de-a lungul generatiilor. Astfel copilul primeste conditia juridica a parintilor, el primeste ca mai accesibila cetatenie pentru el, cea în care poate fi cel mai bine pregatit si cel mai bine protejat, parintele are sentimentul deplinei sale perpetuari ( atât cea biologica cât si cea pe plan social), ceea ce îi stimuleaza capacitatea educativa, statul îsi perpetueaza în mod natural masa de cetateni deplin atasati, este evitata apatridia. Acest sistem este lipsit de eficacitate atunci când parintii sunt apatrizi si este imprecis atunci când parintii au cetatenii diferite, când parintele actual este diferit de cel natural si fiecare are alta cetatenie. Criteriul jus soli are avantajele sale printre care: principiul universalitatii aplicarii- nulle terre sans segneur - în supozitia unicitatii locului de nastere. Ca aplicare a lui jus domicilii, s-ar mai putea spune ca acest criteriu este o expresie a influentei mediului. Criteriul jus soli este într-o oarecare masura arbitrar - situatii în care locul nasterii nu depinde de vointa parintilor, si imprecis - când acelasi loc apartine succesiv mai multor suveranitatii. România a acordat prioritate principiului jus sanguinis, fiind cu ocazia primei legi a cetateniei exprimat explicit (Decretul 724/ 1924, art.l). Începând de la Constitutia din 1948 parintii au aceleasi îndatoriri fata de copii, indiferent daca s-au nascut în cadrul casatoriei sau în afara ei (art. 36, al. 3). Daca parintii au cetatenii diferite din care unul este cetatean român, s-au succedat mai multe rezolvari: - prin Decretul 125/ 1948 se atribuie copilului cetatenia româna, exceptând situatia în care legea parintelui strain ori legea teritoriului strain în care s-a nascut copilul îi asigura cetatenia lor, situatie în care se rezerva copilului posibilitatea de a opta pentru cetatenia straina daca, timp de o luna de la dobândire a majoratului, depune declaratia de optiune la Ministerul Justitiei Statului român. - Sub regimul Decretului 33/ 1952 se acorda cetatenia româna daca cel putin unul dintre parinti locuieste la data nasterii copilului, pe teritoriul României (art.2 al.2 lit.a); daca ambii parinti locuiesc la acea data în strainatate, în afara teritoriului României cetatenia copilului se determina prin acordul între parinti (lit.b). - Legea 21/1991 stabileste la art.5 59ca sunt cetateni români toti cei care sunt nascuti din cel putin un parinte cetatean român.

DESCARCA