Oceane in miscare

Oceane in miscare

Marime: 7 kb
Descarcari: 3771

Un val nu implică neapărat mişcarea apei dintr-un loc într-altul, în ciuda faptului că totuşi câteva particule de apă pot să se deplaseze înainte şi înapoi. Valurile repre-zintă mai degrabă o mişcare în sus şi în jos a apei de suprafaţă. Majoritatea valurilor se produc prin frecarea dintre vânt şi apă, atunci când vântul bate deasupra suprafeţei unui ocean. Frecarea pune în mişcare apa de la suprafaţă. Cu cât mai intens va bate vântul, cu atât mai înaltă va fi mişcarea în sus şi în jos a valurilor. Distanţa străbătută de un val se numeşte „cale” şi poate fi departe de locul de formare. Energia valului descreşte cu îndepărtarea lui de origine. În final, valul devine o mişcare lină, domoală, în sus şi în jos, numită hulă. Hula poate să apară departe de originea valului. Un val care a pornit din Antarctica a fost identificat şi s-a transformat în hulă pe coastele Alaskăi, la o distanţă mai mare de 10000 de kilometri de origine. Dacă valurile sunt generate de o furtună, rafalele de vânt pot cauza spargerea crestei valurilor, formând o serie de valuri care se mişcă pe direcţii diferite. Valurile pot atinge înălţimi de 10-20 de metri. Valurile se sparg atunci când ating apele mai puţin adânci, din preajma coastelor. În apropierea ţărmului apa mătură fundul mării, valurile devenind mai scurte şi mai înalte. Vârful valului se deplasează mai repede ca restul valului şi se sparge. Mareele sunt cauzate de forţele de atrac-ţie exercitate de Lună şi de Soare. Aceste forţe au un efect puţin vizibil asupra obiectelor solide de pe Pământ. Apele marine sunt atrase de Lună şi se deplasează spre exterior, pe acea parte a Pământului care este opusă Lunii. Deoarece Pământul se roteşte faţă de Lună la fiecare 24 de ore şi 50 de minute, în cele mai multe locuri apar maree înalte la fiecare 12 ore şi 25 de minute. Influenţa Soarelui asupra mareelor este mai mică decât cea a Lunii din cauza distanţei de aproape 400 de ori mai mare de Pământ. Soarele este însă de 8800 de ori mai mare decât Luna, ceea ce face ca atracţia exercitată de el să fie aproximativ 46% din cea a Lunii. La fiecare 28 de zile atracţia Soarelui şi a Lunii se suprapun. Aşa iau naştere mareele înalte, când diferenţa dintre flux şi reflux este maximă. Când forţele de atracţie sunt opuse una faţă de cealaltă, au loc mareele joase, când diferenţa dintre flux şi reflux este minimă. Cea mai mare diferenţă între nivelul apelor la flux şi reflux se întâlneşte în Golful Fundy, între noua Scoţie şi coasta nordică a statului Maine, în SUA . În medie, diferenţa dintre flux şi reflux este de aproximativ 10 metri. Spre deosebire de această zonă, câteva mări interioare, cum ar fi Mare Baltică sau Mare Mediterană nu au maree. Lipsa curenţilor provocaţi de maree fac ca aceste zone să fie foarte vulnerabile la poluarea de coastă. În alte locuri, mareele ajută la deplasarea şalandelor şi curăţirea plajelor.

DESCARCA