Organizatiile internationale

Organizatiile internationale

Marime: 21 kb
Descarcari: 15

Organizatiile internationale Profesorul Bindschedler dă o altă definiţie care vine în completarea celei date de G. Fitzmaurice. În opinia lui, organizaţia internaţională „este o asociaţie de state, stabilită prin şi bazată pe un tratat, care urmăreşte scopuri comune şi care are organe speciale proprii, îndeplinind funcţii particulare în interiorul organizaţei.” Definiţia adaugă un element nou „scopul comun”, dar omite cerinţa ca organizaţia să aibă personalitate juridică distinctă de cea a statelor membre. În concluzie, nu există până în prezent o definiţie a organizaţiilor internaţionale unanim acceptată. Pentru ca o asociere să poată fi considerată organizaţie internaţională, trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: Organizatiile internationale 1. La respectiva asociere să participe, în calitate de părţi contractante, statele. În înţelesul dat prin art. 2 al Convenţiei de la Viena din 1969, organizaţiile internaţionale sunt fondate de către state şi funcţionează prin voinţa acestora. 2. Actul constitutiv al organizaţiei să reflecte acordul de voinţă al statelor membre fondatoare. De regulă, acest acord îmbracă forma unui tratat care în majoritatea cazurilor este un tratat multilateral. Tratatul de constituire conţine angajamente mutuale şi impune statelor o anumită cooperare în cadrul organizaţiei şi cu organizaţia însăşi. Prin tratatele constitutive se creează drepturi şi obligaţii reciproce, opozabile tuturor membrilor. 3. Asocierea statelor în organizaţii internaţionale presupune urmărirea unor obiective şi scopuri comune. 4. Organizaţia internaţională trebuie să aibă o structură instituţională proprie. Ea trebuie să dispună de un număr de organe, cu funcţionare periodică sau permanentă, prin intermediul cărora să îşi poată desfăşura activitatea, conform statutului. Între aceste organe, să figureze cel puţin un organ format din reprezentanţii tuturor statelor membre – organ autonom care nu depinde de un anume stat. 5. Pentru a fi considerată organizaţie internaţională, asocierea dintre statele membre trebuie să se stabilească şi să se desfăşoare în baza normelor de drept internaţional. 6. Să aibă personalitate juridică proprie – de drept intern şi de drept internaţional -, în temeiul căreia organizaţia beneficiază de drepturi şi îşi asumă obligaţii pe teritoriul oricăruia dintre statele membre sau în raporturile cu acestea ori cu alte subiecte de drept internaţional Structura organizaţiilor internaţionale Organizatiile internationale Schema clasică a sistemului de organe al acestor organizaţii cuprinde: a) – Un organ plenar sau o adunare plenară, ca organ suprem al organizaţiei, în care sunt reprezentate toate statele membre. De regulă, acestea sunt reprezentate prin reprezentanţii guvernelor care, acţionând în baza instrucţiunilor guvernelor, reprezintă în mod direct statele membre – acestea din urmă fiind unele faţă de altele în raport de egalitate juridică. b) – Un organ cu compunere restrânsă, ca entitate executivă. Alegerea membrilor în cadrul acestui organ se face prin votul tuturor statelor membre, cu respectarea principiului egalităţii de tratament, potrivit căruia, prin rotaţie, se asigură accesul tuturor statelor membre. Există însă şi organe cu compunere restrânsă în care, în funcţie de competenţă, participă numai anumite state. De exemplu, din Consiliul de Securitate al ONU, fac parte 15 membri, între care 5 membri permanenţi – Franţa, Anglia , Rusia, China şi SUA – iar 10 membri sunt desemnaţi, prin sistemul rotaţiei, de către Adunarea Generală a ONU. c) – Un secretariat având sarcini executorii.

DESCARCA