Pozitia adoptata de Romania in cadrul Tratatului de la Varsovia in perioada 1955 - 1964

Pozitia adoptata de Romania in cadrul Tratatului de la Varsovia in perioada 1955 - 1964

Marime: 19 kb
Descarcari: 812

Constituirea Pactului de la Varşovia prezintă esenţialmente toate caracteristicile şi trăsăturile definitorii ale unui produs tipic al Războiului Rece. Analiza raporturilor stabilite în cadrul organizaţiei, la nivelul conducerii acesteia, exercitată de către sovietici pe întreaga perioadă în care a fiinţat Pactul de la Varşovia, dezvăluie fără echivoc că, în fapt, a primat principiul subordonării politico-militare a „aliaţilor minori” faţă de Uniunea Sovietică. La mijlocul secolului al XX-lea, omenirea se confrunta cu o serie de situaţii complexe ce angajau îndeosebi superputerile Uniunea Sovietică şi Statele Unite, dar şi statele mici şi mijlocii, care îşi construiau raportări la această stare de fapt. Analiza locului şi rolului jucat de România în cadrul Pactului de la Varşovia necesită o abordare sistemică şi integrată ce vizează aspecte de ordin politic, militar, diplomatic, economic, geopolitic şi geostrategic, strâns relaţionate de faptul că poziţia statului român a evoluat de la obedienţă excesivă la nesupunerea evidentă faţă de puterea hegemonică a alianţei. Poziţia României se impune a fi evaluată prin prisma unei multitudini de implicaţii ale relaţiilor internaţionale, care se manifestau în condiţiile existenţei bipolarităţii specifice Războiului Rece şi în care cele două superputeri au acţionat în funcţie de răspunderile conferite şi asumate de supremaţia militară, ca şi de interesele lor globale. Evoluţia României în ansamblul Pactului de la Varşovia poate fi evaluată cât mai apropiat de realitatea istorică, prin urmărirea atitudinii ei în momentele controversate sau de criză ale existenţei alianţei. Obligată în virtutea, atât a realităţilor geopolitice postbelice din Europa, care au impus apartenenţa la sfera de influenţă sovietică, cât şi prin natura regimului politic instalat la Bucureşti prin intervenţia directă sovietică, să fie membră fondatoare a Pactului de la Varşovia, România a înregistrat o evoluţie aparte în ansamblul acesteia. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, activitatea politică a statelor a devenit tot mai complexă, relaţiile internaţionale, diplomaţia, politica de securitate şi apărare au căpătat contururi noi, transformările politice, economice şi sociale care au avut loc, având o înrâurire directă asupra acestora.

DESCARCA