Rolul impozitelor in constituirea veniturilor publice

Rolul impozitelor in constituirea veniturilor publice

Marime: 24 kb
Descarcari: 58

Resursele financiare publice reprezinta o parte a resurselor financiare si includ resursele administratiei de stat centrale si locale, resursele necesare protectiei si asigurarilor sociale de stat, precum si resursele institutiilor si autoritatilor publice cu caracter autonom.Resursele financiare publice impreuna cu resursele financiare private constituie, asadar, resursele financiare ale societatii. Intrucat resursele financiare au uncaracter limitat, se pune problema alocarii resurselor necesare producerii tuturor categoriilor de bunuri: publice, private si mixte. Productia de bunuri publice si raportul dintre acestea si bunurile private sunt determinate de decizia privind alocarea resurselor intre sectorul public si cel privat.Rolul alocativ al guvernului vizeaza tocmai utilizarea resurselor pentru producerea si distribuirea de bunuri si servicii publice. Alocarea resurselor este optima daca cerintele consumatorilor sunt satisfacute la nivel maxim, prin intermediul sectorului privat si al celui public. Productia de bunuri si servicii publice este finantata din resurse bugetare, adica, in principal, din impozitele si taxele platite de toti contribuabilii, persoane fizice si juridice. Plata impozitelor si taxelor reduce capacitatea contribuabililor de a-si procura bunuri si servicii de pe piata, pentru folosinta lor exclusiva. Comportamentul populatiei, ca rezultat al raportului dintre sectorul public si cel privat, este pus in evidenta de asa-numitele "curbe de indiferenta". O curba de indiferenta reuneste, la un moment dat, punctele in care preferintele fata de sectorul privat si cel public sunt egale, respectiv indiferente. Curbele de indiferenta descriu un anumit comportament al populatiei fata de o structura data a productiei obtinute, atat in sectorul privat, cat si in cel public. Ele reflecta preferintele agregate ale consumatorilor fata de bunurile private si cele publice, asa cum sunt ele determinate de distributia veniturilor si averii in sectorul privat, precum si de modul de alocare a resurselor in sectorul public. Gradul de bunastare sociala, satisfactia sau utilitatea se diminueaza daca societatea consuma fie prea multe bunuri publice, fie prea multe bunuri private. Daca preferintele se situeaza in partea superioara a curbei se impune renuntarea la o mare cantitate de bunuri publice pentru a asigura o crestere minima in sectorul privat. Cantitatea de bunuri publice la care trebuie sa se renunte pentru a obtine o cantitate determinata de bunuri private (fara a lua in considerare daca consumatorii sunt avantajati sau nu) se numeste rata marginala de substitutie sau profitul marginal al bunului. In teoria financiara este explicata notiunea de restrictie sau constrangere bugetara, care deriva tocmai din caracterul limitat al resurselor. La un nivel dat al resurselor, se pune problema alocarii acestora pentru productia celor doua sectoare. Utilizarea deplina a resurselor este o conditie necesara, dar nu si suficienta pentru alocarea intersectoriala optima. Cerinta utilizarii depline a resurselor trebuie sa fie completata de conditia asigurarii utilitatii maxime pentru consumatorii de bunuri si servicii.

DESCARCA