Romanul realist - oglinda a reprezentarii problemelor din toate timpurile

Romanul realist - oglinda a reprezentarii problemelor din toate timpurile

Marime: 12 kb
Descarcari: 89

Deşi apărute în perioada dezvoltării curentelor literare semănătorism şi poporanism, ele zugrăvesc veridic soarta grea a personajului realist, din toate categoriile sociale, constituită din gîndire filozofică şi fiind produsul propriei sale acţiuni în pofida istoriei şi moralei. Fiecare personaj reprezintă prin sine una din problemele sociale, interioare, ale conştiinţei naţionale, ş.a. Chiar dacă o problemă este purtată de mai multe personaje, ea de fiecare dată poartă un nou caracter, modelîndu-se şi plasticizîndu-se conform stilului fiecărui scriitor. Problema care se abordează în majoritatea romanelor este problema dobîndirii şi păstrării pămîntului. Ion („Ion”, L. Rebreanu) vede în pămînt ambiţiile sale, tinereţea sa robustă, demnitatea sa umană, căci „în încleştarea cu uriaşul, omul însuşi se simte crescînd şi luînd în stăpînire lumea”(N. Manolescu). El „era harnic şi iute ca mă-sa” şi tinde cu orice preţ să dobîndească „pămînturile” lui Vasile Baciu pentru a fi şi el „om în sat”. V. Baciu este înstărit, „bărbat silitor”, dar îşi lucra pămîntul mai mult de frica de a nu-l pierde („mă tem ca un trăsnet să-mi ia toată truda vieţii”). Pe de altă parte îl vedem pe Ilie Moromete („Moromeţii”, M. Preda) pentru care, păstrarea neatinsă a lotului de pămînt primit după război înseamnă libertate, independenţă de acţiune; şi cele „16 pogoane” pe care le avea erau numai pentru existenţă. Dar în Fraţii Jderi ( M. Sadoveanu) „pămînturile şi ţinuturile” date ţăranilor servesc ca pilon de siguranţă a domnului Ştefan cel Mare că „ţărănimea” îl va ajuta la caz de război. O altă problemă abordată în cadrul romanului realist este problema dragostei. Anume dintre „glasul iubirii” şi „glasul pămîntului” alege Ion. Dominat de bucuria nebună cînd primeşte pămîntul el „sărută ţărîna” dar nu poate trăi nici fără iubire care-i mistuie sufletul din ce în ce mai tare. De aceea se duce din cînd în cînd „la Florica”(„crăiasa inimii” lui), din cauza căreia moare ucis de soţul ei. O dragoste „interzisă” se dezvăluie pe paginile romanului „Mara” (I. Slavici). Persida este „fiica precupeţii”, „româncă şi ortodoxă”, pe cînd Naţl Hubăr era feciorul unui burghez, „sas şi protestant”. Cei doi se căsătoresc fără prezenţa familiilor lor şi pleacă la Viena, dar relaţiile lor nu mai sunt „aşa de înflăcărate” ca la-nceput; abia după naşterea copilului ei devin cu adevărat fericiţi („pentru că nu există fericire fără blagoslovenia părinţilor”). O dragoste „fără răspuns” se creionează în „Enigma Otiliei” (G. Călinescu). Iubirea romantică, adolescentină a lui Felix pentru Otilia nu se poate realiza din cauza că ea îl iubeşte pe Felix „ca pe un frate” şi vrea să-l ajute să se realizeze în cariera lui ştiinţifică. Pe de altă parte, „plimbările cu trăsura, inteligenţa şi discernămîntul practic” izvorîte dintr-o experienţă timpurie nesigură, o fac pe Otilia să-l accepte pe Pascalopol drept soţ, pentru el, ea fiind un „viciu sentimental” ca pentru pînă la urmă Otilia să se căsătorească cu un conte de prin Spania sau America. Pentru Ştefan Gheorghediu („Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război”, Camil Petrescu), iubirea este receptată ca o experienţă posibilă, o îmbogăţire a relaţiilor intime, nu ca o raportare a îndrăgostitului la persoana iubită. Se poate spune chiar că pentru personajul principal, dragostea, este o problemă de {auto}cunoaştere căci în aspiraţia lui către absolut el nu urmăreşte adevărul despre Ella ci menţinerea echilibrului interior. El va depăşi situaţia critică în care se află căsnicia sa, însă pierde femeia iubită. O dragoste posesivă se reliefează în „Ciuleandra” de Liviu Rebreanu. Puiu Faranga, ţinînd cont de sfaturile tatălui său, îşi ea o femeie de la „ţară”, cu „sînge puternic” pentru ca generaţia lui să fie „sănătoasă”. Chiar de la-nceput, această dragoste nu a avut nici o şansă, deoarece Mădălina, a fost cumpărată de la părinţii ei, care erau ţărani, iar dragostea adevărată niciodată nu poate fi cumpărată. Această greşeală urmăreşte personajele principale pe tot parcursul evoluţiei lor, sfîrşindu-se tragic pentru toţi: Mădălina este ucisă de Puiu, iar tatăl lui face tot posibilul ca pe Puiu să nu-l închidă la închisoare pentru a nu suferi prestigiul familiei.

DESCARCA