Transportul petrolului prin conductele trans-balcanice

Transportul petrolului prin conductele trans-balcanice

Marime: 9 kb
Descarcari: 11

"Transportul petrolului prin conductele trans-balcanice" Conducta de petrol corespunzãtoare primului plan trebuie să furnizeze petrol din bazinul Mãrii Caspice (o cantitate lunarã estimatã la 600 milioane US$) pe piaţă americanã. Deţinerea controlului asupra rutei acestei conducte de petrol (presupusã a pompa 750.000 barili de pertol pe zi) din Asia Centralã către Vest este de importanţã strategicã pentru SUA . "Transportul petrolului prin conductele trans-balcanice" Transportul petrolului prin Bosfor este dificil datoritã traficului foarte ridicat şi al preocupãrilor ecologice şi de securitate. Marea Caspicã se presupune a fi regiunea care deţine rezerve de petrol crud şi gaze naturale la fel de mari ca şi cele din Golful Persic. "Transportul petrolului prin conductele trans-balcanice" Aceste rezerve sunt departe de Balcani, dar teritoriile pe unde se va transporta petrolul, nu. Datoritã traficului foarte restricţionat din Bosfor, strategiile vestice au subliniat câteva coridoare posibile pentru transportul petrolului. "Transportul petrolului prin conductele trans-balcanice" Opţiunile care se iau în considerare sunt cele din Asia, de la Marea Caspicã, trecând prin Iran spre Golful Persic sau de la Baku până la Ceuhan (prin Azerbaijan şi Georgia către un port al Turciei Mediterane care este şi el susţinut de către SUA; acest proiect ar putea fi finanţat prin exploatarea unui singur câmp cu petrol din Kazakstan) sau ar putea traversa Balcanii. Rutele conductelor de pentrol au fost stabilite corespunzãtor intereselor viitorilor lor utilizatori. Traseul lor din portul bulgãresc Burgas până la portul grecesc Alexandropoulis de pe coasta Mediteranei – o variantã - şi până la portul albanez Valona, la Marea Adriaticã – a doua variantã -, sunt avantajoase pentru SUA, în vreme ce Europa susţine ruta Nord Balcanicã, din portul românesc Constanţa de la Marea Neagrã, traversând România şi Serbia până la portul croat Omisali de pe insula Krk şi de aici mai departe până la Trieste în Italia, unde aceasta conductã s-ar uni cu conducta petrolierã alpinã (TAL). Astfel, exceptând Serbia, Croaţia, Bosnia şi Herţegovina şi Slovenia, aceastã conductã ar asigura furnizarea directã a petrolului caspic pentru Italia, Austria , Germania şi restul Europei de Vest. Teritoriul Iugoslav este important datã fiind poziţia sa geografică. Analişti americani infuenţi continuã să pretindã cã Iugoslavia se aflã în imediata vecinãtate a zonei americane de interese vitale – regiunea Mãrii Negre / Caspice şi acolo unde sunt interese vitale americane, sunt trupe NATO pentru a le apãra. Interesele Europene par a fi chiar mai mari, întrucât nu este în interesul ţărilor Uniunii Europene ca şi cheia aprovizionãrii lor să fie deţinutã de altcineva. Investiţiile legate de aceste proiecte sunt uriaşe, iar companiile vestice de petrol, ca şi bãncile sunt, neinteresându-le eventualul coridor de petrol ales, interesate în “stabilitatea politicã” şi în ceea ce le oferã garanţia cã în viitor nu vor avea loc schimbãri politice care le pot perturba interesele. Conductele de petrol – Consorţiul Caspic de Conducte, Baku-Ceyhan, Baku-Supsa, Odesa-Brodi CTPL (Constanţa – Trieste) şi altele -, sunt presupuse a furniza petrol din îmbelşugatul bazin Caspic către piaţă mondialã. Proiectul SEEL (Linia Europeană de Sud-Est – “South East European Line”) iniţializat de către compania italianã ENI este coridorul care transportã petrolul caspic din Constanţa la Trieste şi care trece prin Serbia şi foloseste sistemul existent al conductei petroliere adriatice, până la Omisalj, în primã fazã, şi care în faza a doua ar trebui extinsã până la Trieste unde se va uni cu conducta alpinã. La acea datã, datoritã situaţiei politice din Serbia, acest proiect a fost amânat pentru o datã ulterioarã, când situaţia se va îmbunătăţi. Datoritã deja existentei conducte adriatice petroliere din Serbia şi Croaţia (reprezentând 65% din traseul viitoarei conducte petroliere), acest traseu privind transportul petrolului caspic la Trieste a fost considerat ca fiind cel mai profitabil în cadrul conferinţei “Conductele petroliere adriatice – noi perspective ale transportului petrolului caspic către pieţele europene şi mondiale”. Înainte de cãderea regimului lui Slobodan Miloševic, Croaţia a insistat ca legãtura cu portul Constanţa să ocoleascã Serbia, trecând prin Ungaria. După schimbãrile politice din Iugoslavia, s-a exprimat sprijinirea transportului petrolului caspic prin urmarea rutei plecând de la Marea Neagrã şi trecând prin România, Iugoslavia şi Croaţia, respectiv pornind din portul Constanţa, trecând prin Piteşti şi Pancevo până la Delniče în Croaţia, de unde noi conducte vor continua drumul către Trieste, iar cea veche către Omisalj pe insula Krk. Capacitatea noii linii era estimatã la 32 milioane tone de petrol crud per an, jumătate din aceastã cantitate urmând a fi folositã de către ţările prin teritoriul cãrora trece, restul fiind alocat clienţilor din Europa de Vest.

DESCARCA