Contabilitatea de gestiune aprofundata

Contabilitatea de gestiune aprofundata

Marime: 14 kb
Descarcari: 1

Referat despre Contabilitatea de gestiune aprofundata Costurile deciziei – costurile pertinente Ceea ce contează în analiza unei decizii este ca ea să se schimbe Tot ceea ce rămâne în aceeasi stare, oricare ar fi opţiunea reţinută, este nepertinent şi nu are o influienţă semnificativă asupra acestei opţiuni. Costurile de integrat în calcule sunt cele care se modifică potrivit opţiunilor finale reţinute. Aplicarea acestui principiu presupune identificarea mai întâi a orizontului temporal corect. Aceasta este cel prin care decizia este considerat ca având efecte. Orizontul strategic nu comporta aceleaşi mize, ca şi decizia punctuală. Prima chestiune la care se referă este: cât timp vor dura efectele deciziei asupra costurilor? Trebuie luate apoi în consideraţie toate costurile afectate, pe acest orizont, suma lor sau legea lor de variatie. Un cost pertinent nu este numai un cost suplimentar determinat de o decizie ci şi un cost considerat ireversibil , chiar dacă ar fi fost sau nu reversibil . Totuşi înainte de toate trebuie să se răspundă la două întrebari majore: pe ce oriont ne angajează decizia studiată? Ce costuri vor fi modificate pe acest orizont si cum? Cazul cel mai simplu de costuri nepertinente este cel al costurilor trecute: cheltuielile irecuperabile care sunt deja efectuate. Aceste costuri pe stadiu “costuri ascunse/imaginare” chiar dacă uneori ajung la suprafaţă registrelor contabile prin jocul etalonarii cum sunt amortismentele imobilizarilor sau cheltuielile de repartizat, nu mai au importanţă pentru viitor. Datorită faptului că sunt nerecuperabile ele trebuie ignorate în studiere deciziei. Cazul costurilor viitoare este mai delicat. Cheltuielile “inevitabile” încă neefectuate dar angajate înaintea deciziei în cauză şi imposibil de modificat în viitorul apropiat, prin decizie nu sunt de luat în seama în opţiune. Totuţi raţionamente de acest tip se pot referii la o gestiune miopa şi periculoasă pentru viitorul întreprinderi. Un cost trecut sau inevitabil la un orizont dat nu poate fi ignorat intr-o decizie prezentă decât dacă aceasta decizie nu contribuie, prin ignorare sa-l faca recurent. Exemplu: Presupunem că vindem un produs de 10 eur pe care îl cumpăram cu 2 eur, dar că trebuie să suportam 10 000 eur pe luna cheltuieli de locaţie a unui depozit a cărui instalarii nu permit vânzarea lunară decât a 25 unitaţi pe zi. Este clar că activitata este deficitară dearece cei 8 eur câstigaţii prin preţul de vânzare nu aduc decât 8*25*30= 6 000 eur pe lună, ceea ce nu acoperă nici măcar locaţia. Nu ne putem limita la considerarea contribuţiei produsului la acoperirea cheltuielilor, deci ceea ce se raportează la produs, locaţia fiind exclusă, fie(10-2)*25*30 = 6 000 eur şi prin comparara acestei sume cu contribuţiile care ar fi raportate în privinţa altor activităti posibile în cadrul luni. Dacă produsul este deja cumpărat, opţiunea nu este decât între a-l vinde pentru 10*25*30= 7500 eur sau de a renunţa la rabat care va face cu siguranţă vânzarea mai atractivă. Astefel de calcule nu pot fi considerate punctuale deoarece ignora viitorul care va face posibile alte opţiuni. Nu trebuie să pierdem din vedere că exploatarea este deficitară chiar dacă pe termen scurt este mai bine să te asiguri decât să nu faci nimic. Regăsim această chestiune dacă ne reorientram spre teoria economică, care a aratat că, aceste costurile pertinente pentru luarea deciziilor la nivelul producţiei sunt de natura costul marginal, asemenea unui cost suplimentar întreţinut de o cantitatea suplimentară. Este posibil de fapt să se măsoare două costuri marginale: - costul marginal pe termen scurt, care presupune ca volumul suplimentar este efectuat fără extinderea capacităţilor, cele libere existente permiţând creşterea producţiei cu mijloace constante; - costul marginal pe termen lung, care ţine seama de costurile suplimentare generate de extensia viitoare a instalaţiilor considerate progresiv necesară prin acumlarea de producţii suplimentare. Diferenţa/distincţia dintre cele două costuri marginale ţine cel puţin de starea circumstanţială a ratei folosirii capacităţilor faţă de ocazia de a le utiliza, numai în perspectiva adoptată pentru a trata decizia. A raţiona conform costului marginal pe termen scurt, înseamnă a ignora că satisfacerea unei cereri presupune să dispui în prealabil de capacităţi libere a căror existenţă nu este gratuită, chiar atunci când costul este inevitabil pe termen scurt şi când aceasta încurajează în a-l considera ca nepertinent pentru decizie. În schimb, această perspectivă este refuzată în costul marginal pe termen lung care poate integra chiar costul finanţării capacităţilor. Costurile directe si indirecte Identificarea costurilor afectate de o decizie este cu atât mai simplă cu cât acestea sunt formate din consumuri specifice pe obiect (produs, entitate, proces) asupra căruia acţionează decizia. Planurile Contabile Generale consideră costuri directe pe cele care sunt angajate pentru un singur produs. În practică, se califică prin extensie costuri directe cele specifice oricărui alt obiect de calcul. Costurile comune mai multor obiecte de calcul sunt numite indirecte. Credibilitatea totalului acestor consumuri imputate unui produs sau altui obiect de calcul este apriorică cu atât mai puternică cu cât ea cuprinde mai multe costuri indirecte. Costurile indirecte întreţin relaţii mai mult sau mai puţin diferite cu produsul dat. Unele dinte ele sunt apropiate/specifice pentru ca sunt rezultatul resurselor consummate de el (şi alte produse). Chiria unei masini care intervine în fabricarea diverselor producţii sau energia pe care o consumă. Altele sunt ceva mai distante: asigurarea clădirilor uzinei, cheltuieli de întreţinere cotidiană, costurile salariale ale şefilor de atelier, costurile de ordonantare. Altele sunt şi mai îndepartate: salariile personalului sediului central, facturile privind telefoanele direcţiei generale.

DESCARCA